A broken heart

PARIU CU VIATA - EPISOD DE CRACIUN 24 DECEMBRIE 2011 - BLACKPEDIA-

2011-12-25T21:21:00.003+02:00

PARIU CU VIATA 24 DECEMBRIE 2011 EP PARIU CU VIAT DE CRACIUN 24.12.2011
Personaje greu de recunoscut, cantece de pe albumul de Sarbatori lansat de „LaLa Band” si o intalnire cu Mos Craciun. In seara de Ajun serialul care a fost lider de audienta in fiecare seara, inca de la lansare, isi descarca tolba cu surprize direct in casele telespectatorilor. Acestia vor avea parte de o intalnire inedita cu Mos Craciun, interpretat de Marin Moraru, si vor fi invitati sa intre intr-o lume in care-si doreste sa traiasca Ioana Popa (Alina Eremia), o lume in care ea si Andrei nu au fost schimbati la nastere

Cum se vindeca o inima ranita ?

2010-11-23T09:20:00.005+02:00

Cum se vindeca o inima ranita

Il vezi peste tot? Ii auzi vocea si-i simti parfumul? Te trezesti dimineta cu perna plina de lacrimi si iti doresti ca in fiecare zi sa ploua afara, doar pentru ca lumea sa nu-si dea seama ca in realitate plangi cu sughituri? Ca sa nu mai vorbim de alergia, conjunctivita si alte boli inventate si contactate una dupa alta din cauza carora ochii tai sunt mereu rosii. Afla care sunt pasii prin care sa-ti vindeci inima dupa o despartire pentru a putea spune raspicat: Nu. Nu este EL cel mai grozav barbat de pe pamant. Nu EL este sufletul pereche si nici marea dragoste.

Ia problema in serios

Primul pas pentru a ajuta o inima ranita este acela de a lua in serios aceasta problema. O inima ranita doare. Dincolo de efectele pe care le are la nivel mental si emotional, o despartire poate cauza chiar si tulburari psihice si mai ales un stres foarte mare. Nu incerca sa opresti durerea sau sa o ignori. Trebuie sa o constientizezi. E reala, te afecteaza, insa poate fi tratata. Ce poti sa faci? Suna un prieten si stai de vorba cu el. Iesi la plimbare pentru a-ti limpezii mintea. Apuca-te de un sport. N-ai idee cat de bine poate sa faca pentru sanatatea ta psihica sportul.

Nu te invinovati

Este usor sa te invinovatesti dupa ce ai fost parasita. Poti sa te invinovatesti pentru ca ai fost naiva, pentru ca ai avut incredere, pentru ca ai dat totul fara sa-ti pese ca schimbul nu a fost unul echitabil. E posibil sa-ti spui ca a fost numai vina ta si ca finalul ar fi fost altul daca nu erai prea posesiva, prea cicalitoare, sau din contra prea independenta sau distanta. Evita sa cazi in aceasta capcana. E normal sa te simti trista dupa ce ai pierdut pe cineva care reprezenta foarte mult pentru tine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te lasi coplesita de ganduri negative si sa crezi ca esti singura vinovata. Incearca sa identifici cauza acestor ganduri si sa traiesti mai mult in prezent decat in trecut.

Nu-l contacta

Daca ai fost ranita, trebuie sa opresti sursa acestei dureri inainte ca ea sa-ti faca si mai mult rau. Orice iubire lasa artefacte, de la fotografii, cadouri sau mici obiecte pe care le-ati cumparat impreuna. Nu te grabi sa arunci orice lucru care iti aminteste de fostul iubit. E posibil sa iti mai doresti sa pastrezi amintiri dupa ce durerea despartirii o sa se estompeze. Stiu ca este un cliseu, insa cutia cu amintiri ascunsa bine in garaj, prin vreun dulap unde nu umbli foarte des sau in pod este lucrul cel mai intelept. Peste ani s-ar putea sa-ti aduci aminte cu placere insa acum nu este bine sa dai cu ochii in fiecare zi de lucruri care-ti amintesc de el. Evita sa-l suni, sa-I trimiti emailuiri sau mesaje. Asta nu o sa faca altceva decat sa prelungeasca agonia. Poti sa vorbesti cu el cand inima ta o sa fie vindecata, acum orice contact nu-ti face altceva decat rau, amanand clipa in care o sa te desprinzi definitiv de trecut.

Timpul vindeca totul

Urmatorul pas este acela de a constientiza faptul ca dureaza destul de mult timp pentru a vindeca o inima ranita. Nu o sa treaca cat ai bate din palme, ci putin cate putin in fiecare zi. E posibil sa crezi ca ai scapat, dar in urmatoarea zi sa realizezi ca acest lucru este inca foarte departe. Nu exista un timp limita pentru a vindeca o inima ranita. Acorda acestui proces atata timp cat are nevoie. O sa simti cand te-ai vindecat.

Reteta pentru o inima ranita

2010-11-23T09:17:00.000+02:00

Nu ai cum sa intelegi ce inseamna sa suferi din dragoste pana cand nu ti se intampla chiar tie. Cu siguranta ai trecut prin asta, asa ca stii cat de fragila este inima ta in aceasta perioada. Poti trece peste o deceptie in dragoste, chiar daca pe moment ti se pare aproape imposibil. Este adevarat ca va trece un timp pana cand vei putea sa iubesti din nou (nimeni nu a spus ca va fi usor), insa cu reteta potrivita in scurt timp te poti afla pe drumul catre fericire.

Primul lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este ca nu trebuie sa te simti prost ca suferi. Este perfect normal sa te simti trist si sa plangi dupa o despartire, mai ales daca ai investit timp si sentimente in fosta relatie. Nu trebuie sa treci prin asta singur! Bineinteles ca vor fi momente in care iti vei dori sa fii numai tu cu sentimentele si gandurile tale, dar este important sa discuti cu prietenii sau cu familia ta despre ce s-a intamplat. Doar discutand vei putea depasi momentele de cumpana si te vei putea lepada de toate gandurile si sentimentele care te ranesc atat de tare.

Trebuie sa inveti sa accepti ca tu si fostul/a partener/a nu mai sunteti impreuna. Intreruperea unei relatii este o provocare emotionala care te poate face sa actionezi nu neaparat in favoarea ta. Pentru a evita astfel de situatii, gaseste-ti o preocupare. Iesi cu prietenii sau familia pentru a mai uita de motivul suferintelor tale. Cel mai indicat este sa petreci cat mai putin timp singur in primele saptamani de dupa despartire pentru ca sentimentele si gandurile tale sa reintre usor usor pe fagasul normal.

Nu te invinovati pentru ce s-a intamplat. O relatie se incheie atunci cand cei doi implicati nu mai sunt compatibili, asadar nu este numai vina ta ca s-a terminat. In loc sa te gandesti la cine este vinovat, fa o lista cu momentele care ti-au placut cel mai mult in acea relatie si mai apoi una cu momentele care te-au dezamagit cel mai mult. Trage concluzii si ia invataminte din experienta trecuta pentru a-ti imbunatati aptitudinile de relationare. Trebuie sa intelegi si sa vizualizezi ce iti doresti cu adevarat de la o relatie romantica.

Daca vei putea ierta, atat pe tine, cat si pe fostul/a, te vei vindeca mai repede pentru ca astfel te vei simti mai bine in pielea ta. Resentimentele la adresa lui/ei nu vor face altceva decat sa-ti aduca tensiune si stres in viata, lucruri care vor incetini procesul de 'vindecare'. Pentru a nu dezvolta resentimente, incearca sa privesti despartirea ca pe un favor. Apreciaza sinceritatea cu care ti-a spus ca nu mai vrea o relatie cu tine in loc sa-ti faci vise despre o posibila impacare. Intreruperea unei relatii care nu mai are nici un viitor este intotdeauna un avantaj.

Invinge-ti teama de a fi singur! Trebuie sa intelegi ca nu este nimic anormal in a fi singur si ca valorile tale se vad din ceea ce esti. Viata inseamna mai mult decat o relatie romantica. Descopera cine sunt ceilalti oameni din viata ta si lasa-i sa vada cine esti tu cu adevarat. Distreaza-te facand lucrurile care iti plac cel mai mult: o sedinta de shopping, un film bun sau o masa in oras. Daca inveti sa-ti fii propriul prieten nu numai ca vei avea o parere mai buna despre tine, dar vei putea imbunatati si imaginea pe care o ai despre prietenii tai. Pe masura ce descoperi ca exista si alte lucruri importante in viata, vei deveni mai puternic si vei putea face fata noilor provocari cum ar fi o noua relatie.

Inainte sa intri intr-o noua relatie fa un pas inapoi pentru a avea o priveliste de ansamblu si intreaba-te daca iti doresti cu adevarat sa faci asta. Asigura-te ca nu incerci sa te razbuni pe fostul/fosta prin acest pas. Nu incepe niciodata o relatie noua pentru ca iti este prea teama sa fii singur sau pentru ca ai nevoie sa fii implicat intr-o relatie. Paseste intr-o noua relatie pentru ca te simti puternic/a, in siguranta si esti propriul tau stapan. Daca cel cu care esti acum nu corespunde asteptarilor tale iesi cat de repede poti din aceasta situatie.

In ultimul rand nu uita ca dragostea este un sentiment minunat. Nu-i judeca pe cei care doar si-au facut aparitia pe scena vietii tale raportandu-i la fostul/a partener/a. Inceteaza sa traiesti in trecut si concentreaza-te asupra viitorului! Ia oamenii asa cum sunt! Priveste-i pentru ceea ce reprezinta, nu pentru ceea ce ar putea fi. Daca nu te simti pregatit/a pentru o relatie, sa nu te simti vinovat/a pentru ca incerci sa iesi repede din situatiile care ar putea duce la una. Astfel faci o favoare atat tie, cat si celeilalte persoane, economisind timp si ferindu-va de suferinta.

Nu ai de ce sa te temi sau sa te ingrijorezi. La urma urmei intotdeauna va exista cineva care te va iubi indiferent de situatie, care te va ajuta si va fi alaturi de tine mereu…iar acea persoana nu este nimeni altcineva decat TU insuti.

Despre Viata

2008-12-11T21:56:00.002+02:00

Despre Viata

Ce-si doresc femeile cand sufera?

2008-12-05T08:32:00.000+02:00

Pe 3 septembrie ma intrebam de ce?.
Au trecut doua luni de atunci si am mai primit anumite raspunsuri, am mai inteles anumite lucruri, dar o simpla intrebare ca “de ce?” isi face intotdeauna loc in vietile noastre.

Nu conteaza prea mult raspunsurile pe care le astepti, nu conteaza cat de mult vrei sa afli un raspuns, conteaza persoana pe care o intrebi, daca ea nu vrea sa-si impartaseasca cu tine ideile, nu o poti forta. Daca nu are destula incredere in tine, ce faci? Mai “crosetezi” inca o bucata de incredere?
Nu mai vreau sa demonstrez nimic!
M-am saturat sa ofer incredere pentru presul din fata usii, m-am saturat!

In stilul lui Mihai Bendeac o sa fac un mic top cu ce-si doresc femeile cand sufera:

Cand suferi dupa un bou care nu te merita nu iti mari grajdul, scapa de el, boul, tot bou ramane.
Vrei sa auzi vorbe frumoase? Uita-te pe AcasaTV, toata ziua o sa auzi.
Vrei o mangaiere? Foloseste-ti oglinda in care te machezi.
Vrei un fraier care sa fie tot timpul pe aceasi lungime de unda cu tine? I-ati un catelus, o sa te urmeze peste tot.
Vrei o floare? Uita-te in ziar la comemorari. Mergi si fura o floare, oricum are aceasi valoare pentru tine, normal ca ti-e gandul la el.

Nu vreau sa bag in aceasi oaza de ura pe toata lumea. Sunt persoane care au inca o urma de bunatate si puritate.

Laura, nu are legatura cu tine, ma adresez in general. “Donez sange pentru poligraf” pentru cine nu ma crede.

Cine mai are de completat la top e binevenit.

Cine e de vină când suferi?

2008-11-11T23:47:00.000+02:00

Tu, că ai fost idioată, sau el, că te-a lăsat să crezi porcării*?

Inca un filmulet super

2008-11-08T11:56:00.002+02:00

Nice ... e foarte emotional dupa parerea mea chiar daca se repeta sunetu ... a iesit marfa

Ce Inseamna sa suferi ...

2008-11-08T11:48:00.004+02:00

Nu conteaza cum arata sau cum se vede in ochi oamenilor conteaza ca am pus suflet in filmuletu asta.

Anul Sobolanului de Pamant (2008) in Zodiacul

2008-10-29T17:15:00.000+02:00

Potrivit Calendarul Chinezesc anul Sobolanului de Pamant incepe oficial, in 2008, la 7 februarie, cand iesim din anul Porcului de Foc, si se incheie pe 25 ianuarie 2009. Inceputul Anului nou chinezesc corespunde cu a doua Luna noua (Yuan Tan) de dupa solstitiul de iarna, cand Chinezii petrec de Sarbatoarea Primaverii (echivalentul Revelionului).

Pamantul da un plus de valoare personalitatii Sobolanului. Chinezii acorda Sobolanului calitati de protector si aducator de prosperitate. Aceste calitati sunt asociate cu agresivitatea, prosperitatea, sarmul si ordinea, in acelasi timp cu moartea, razboiul, ocultismul, murdaria si atrocitatile.

Anul acesta se reia ciclul anilor chinezesti care se intinde pe 60 de ani! Este vazut ca un an bun pentru noi inceputuri, semnifica renasterea si poate fi o excelenta oportunitate pentru un nou inceput. In orice caz, pentru a prelua din energiile benefice fiecare dintre noi trebuie sa isi planifice actiunile cu mare atentie, cel mai bine sub sfatul expertilor. Anul 2008 poate aduce pentru multi perspective de lunga durata.

Anul 2008 este favorabil intrigilor, manipularilor, certurilor pentru putere, dar si al inceputurilor si progresului. in acest an va trebui sa ne ferim de oamenii care nu prezinta incredere si de barfe. Sobolanul este un oportunist, inclinat intotdeauna catre specula si ii plac mult chilipirurile.

Avand in vedere faptul ca Sobolanul este primul dintre cele 12 animale-totem ale Calendarul Chinezesc va fi un an al inceputurilor pentru tot felul de proiecte, fie in afaceri sau casatorie. Cele mai prospere activitati sunt vazute a fi cele speculative, care tin de noroc.

La nivelul politicii de stat, Anul Sobolanului este legat de intarirea structurilor puterii si stabilirea de legaturi de afaceri si culturale intre natiuni. Predictiilei arata ca si economia va evolua cu succes pentru ca Sobolanul nu ramane in locurile sarace.

Anul Sobolanului va aduce si progres in cercetarile stiintifice si va ajuta tinerii sa progreseze in toate domeniile. Oamenii vor gandi mai logic dar vor fi si mai incorsetati de conservatorism, atat in afaceri, cat si in relatii, ceea ce va determina si infranarea dorintei de a risca.

Se recomanda ca in acest an sa dam dovada de rabdare, gentilete, caci rezultatele nu vin cu viteza mare.

Nu incuraja rivalitatea intre copiii tai!

2008-10-29T17:13:00.002+02:00

Multi parinti care sunt intrebati despre copiii lor nu pot accepta cuvantul "rivalitate". Intrucat acesta poate avea o conotatie negativa, parintii se simt responsabili pentru ca cei doi copii sa se iubeasca si, ca atare, refuza sa ia in considerare implicatiile pe care le are aparitia unui nou membru al familiei.

Rivalitatea intre frati nu este numaidecat o lupta intre ei, ci o modalitate prin care fiecare se straduie sa isi gaseasca locul in familie.

Un copil unic intr-o familie poarta povara singuratatii, dar si avantajele ei. Adesea este crescut cu sentimentul ca este centrul universului, ca ceilalti sunt in preajma lui pentru a-i oferi dragoste, pentru a-l ajuta atunci cand are nevoie.

Ce face insa un astfel de copil cand este "detronat" de o fiinta si mai mica decat el, care isi pregateste aparitia luni de zile in burta mamei, aducandu-i pe toti in jur sa vorbeasca despre ea?

Atunci cand diferenta dintre cei doi frati este foarte mare (cel putin cinci ani diferenta), rivalitatea dintre ei este mai putin accentuata. Insa cand cei doi au varste apropiate, cel mai mare poate simti ca uneori este dat la o parte atunci cand fratele sau mai mic este vulnerabil, sau bolnav, sau are nevoie de diferite lucruri, asa cum se intampla adesea la un copil mic.

Daca el simte ca atentia pentru fratele sau este una ce ar trebui sa ii fie acordata lui, se va putea simti nedreptatit. Si, din dorinta de a obtine locul pe care crede ca l-a pierdut in familie, fara sa isi dea seama, poate incepe sa devina un copil sensibil, poate chiar bolnavicios, timid, vulnerabil, care nu se descurca singur.

Aceasta nu este o regula absoluta, dar in multe familii copilul mai mare este si cel mai vulnerabil, care se descurca mai greu in viata si care are de multe ori nevoie de ajutorul celor din jur.

Mezinul, dimpotriva, incepe sa creasca vazand in familie un alt copil, mai mare, mai puternic, mai destept, care face cu usurinta lucruri pe care el abia le descopera. El poate alege sa fie un luptator, pentru a-si ajunge sau depasi fratele, luptand in acest fel pentru locul sau in familie sau, daca fratele sau este deja puternic si apreciat in familie, se poate stradui sa isi accentueze vulnerabilitatea.

Cand unul dintre frati este laudat, celalalt se poate stradui sa fie la fel de bun ca si fratele sau (la invatatura, de exemplu). Daca nu este incurajat suficient si i se da impresia ca nu se descurca sau ca nu reuseste niciodata sa fie la inaltimea asteptarilor parintilor, el poate sa o ia intr-o directie exact opusa, ca si cum ar incerca sa spuna prin comportamentul sau: "Daca nu pot fi mai bun decat fratele meu la a fi cuminte, atunci o sa fie cel mai bun la a fi obraznic!".

Si astfel, el poate ajunge un copil cu probleme de comportament, rebel, care este opusul fratelui sau. In acest fel, isi gaseste locul in lume, si chiar daca este in continuare comparat cu fratele sau, cel putin sunt atat de diferiti incat nu poate fi confundat cu el.

Atunci cand un copil care apartine unei familii cu mai multi copii este incurajat sa isi dezvolte calitatile si fiecare este privit ca o fiinta unica, la fel ca si ceilalti copii din familie, neavand ca unitate de masura pe fratele sau sora sa, acel copil creste plin de incredere in el insusi si in fortele sale.

Iubire fara suferinta

2008-10-29T17:09:00.001+02:00

Oare dragostea este cea care ne face sa suferim sau noi suntem cei care suferim din dragoste? Daca ne incredem in ceea ce oamenii spun ca traiesc, putem enumera destule suferinte aparent legate de dragoste.

- Suferim pentru ca iubim?
- Suferim pentru ca nu suntem iubiti?
- Suferim pentru ca nu putem iubi?
- Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata?
- Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim?
- Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?

De ce suferim pentru ca iubim?

O cercetare indelungata, insotita de observatii, discutii si reflectii m-a facut sa constat ca atunci cand suferim din dragoste, aceasta nu este niciodata cauza suferintelor noastre. Intr-adevar, este imposibil sa suferi din pricina dragostei. Totusi, majoritatea oamenilor pretinde contrariul.

Dragostea este un fenomen care reprezinta placerea, afectiunea pentru cineva sau pentru tine insuti. Inseamna libertate, plinatate, pace si seninatate. Nu putem suferi din dragoste. Daca suferim, altul este motivul.

Confuzia intre scop si mijloc

Una din marile probleme care impiedica exprimarea unei dragoste fara suferinta este confuzia, in mintea noastra, intre scop (sa iubim si sa fim iubiti) si mijlocul sau mijloacele pe care le folosim in acest scop. Scopul meu cel mai important este probabil sa fiu fericit. Mijlocul pe care il folosesc pentru a-l atinge consta, de exemplu, in a juca badminton doua seri pe saptamana. Intr-adevar, scopul meu este sa fiu fericit si mijlocul pe care il utilizez consta in a juca badminton. Nu este decat un mijloc printre multe altele.

Totusi, cand nu pot sa-mi practic sportul preferat, sunt nefericit. In loc sa folosesc un alt mijloc pentru a-mi atinge scopul, cand ma regasesc singur, ma izolez si astept, in suferinta, sa treaca aceasta perioada.

Comportamentul meu este normal; in schimb este total denaturat. Scopul meu nu este sa joc badminton, ci sa fiu fericit. Badmintonul este doar mijlocul pe care l-am ales dintre multe altele, pentru a-mi atinge obiectivul, adica fericirea.

Dar confuzia intre scop si mijloc ma face s-o iau pe una drept cealalta. In mod progresiv, scopul aparent devine badmintonul, si nu fericirea. Insa, in strafundul fiintei mele, adevarata ambitie consta in a fi mereu fericit.

Atat timp cat va dura confuzia intre scop si mijloc, nu voi putea fi cu adevarat fericit. Trebuie neaparat sa fac ordine in ganduri si sa disociez cele doua notiuni. Pentru majoritatea dintre noi, cautarea fericirii este confuza si, aceasta, de mult timp. Pentru a trai o dragoste fara suferinta, trebuie sa fim constienti de ea si sa ne straduim neincetat sa eliminam confuzia dintre scopul nostru si mijloacele pe care le folosim pentru a-l atinge.

Dar ce este dragostea?

Cred sincer ca exista o energie pe care o putem numi "dragoste". Am totodata convingerea ca aceasta energie nu iubeste, sau, daca preferati, ea iubeste tot. Inglobeaza atat persoanele pe care le consideram urate, cat si pe cele asa-zis frumoase. Este prezenta atat la batrani, cat si la tineri. O regasim la bolnavi si la oamenii sanatosi, Leprosul poate sa iubeasca si sa fie iubit. Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita. Dragostea nu este selectiva cum suntem noi foarte adesea.

Dar mai cred ca etichetam prea multe fenomene cu numele de "dragoste" si ca din aceasta cauza, suferim adesea "din dragoste". Iata o problema majora daca vrem sa avem parte de bucuriile si binefacerile dragostei.

Dificultatea consta in faptul ca, daca noi credem ca dragostea este esentiala pentru viata noastra, si cred ca acesta este un lucru adevarat, vom face totul pentru a o cauta si a o pastra. Dar daca, din nefericire, nu stim exact ce este dragostea, cum vom face sa o recunoastem? Atentie, un raspuns precum: "Nu va faceti griji, o voi recunoaste cand o voi intalni!" nu poate decat sa ne duca la suferinta.

Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.

Pentru a intelege si poate pentru a descoperi dragostea, trebuie sa incepem prin a recunoaste si a admite ceea ce nu este. Daca aceasta etapa pare clara pentru mai multi dintre noi, ea poate produce teama catorva persoane care stiu inconstient ca ceea ce numesc ele "dragoste" nu este in realitate asa ceva. Dar, din moment ce nu cunosc alte tipuri de dragoste sau alte moduri de a trai, le este frica sa se regaseasca in fata unui vid cand admit ca ceea ce traiesc nu este dragoste.

Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare. Daca suferiti pentru ca iubiti, se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste.

Preluate din volumul "Iubire fara suferinta" scrisa de Gloria Tate, aparuta la Editura Niculescu in traducerea Silviei Anghe

Despre suferinta

2008-10-28T19:58:00.001+02:00

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?

Biserica nu vrea ca oamenii să sufere. În timpul slujbelor noi ne rugăm pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem". Biserica doreste ca credinciosii să-si ducă viata în liniste si pace, si cât este posibil, să nu sufere. În timpul Sfintei Liturghii ne rugăm de asemeni pentru conducătorii Bisericii, pentru episcopul nostru, ,ca Domnul să-l păzească întreg, în pace, cinstit, sănătos, îndelungat în zile". După ce am făcut această cerere pentru conducătorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru că adăugăm: ,pe toti si pe toate".

Biserica doreste, deci, ca toti oamenii să trăiască în pace, să fie sănătosi si să aibă zile îndelungate. Ea nu încurajează suferinta, dar ne învată să o suportăm atunci când o întâlnim, să acceptăm partea noastră de suferintă, să o primim pentru binele nostru. Să nu ne dorim suferinta, dar să o acceptăm dacă vine. Nu e nevoie ca toti oamenii să aibă partea lor de suferintă. Unii sunt scutiti, altii o pot suporta cu usurintă, iar pentru altii este un adevărat chin. Când spun asta mă gândesc în special la suferinta fizică. Cunosc persoane care suportă o suferintă adâncă, care nu se pot misca de pe patul de boală, si care totusi radiază de bucurie, o bucurie pe care ceilalti, desi sănătosi fizic, nu o au. Unii se revoltă în fata suferintei, iar altii o ignoră. În fiecare din aceste cazuri trebuie să luăm în considerare intensitatea suferintei, căci sunt suferinte care-l pot distruge pe om.

Sunt însă persoane despre care credem că suferă, dar care stiu cum să se comporte în fata suferintei, anihilând-o. Un medic român, care crede în Dumnezeu, spunea că sunt două lucruri pe care omul nu le poate face fără credinta în Dumnezeu: să crească copii buni si să suporte o mare suferintă. Eu cred, de asemeni, că cei ce au de purtat o cruce grea, au si puterea de o duce usor, fiind persoane care cred în Dumnezeu. Ei primesc partea lor de suferintă ca venind din mâinile Domnului, stiind că dacă Domnul a îngăduit-o, nu e în zadar. Sfântul Marcu Ascetul spunea că nu e important să stim de unde vine suferinta, ci să stim cum să o primim fără să ne revoltăm. Un părinte din mănăstirea noastră, părintele Arsenie Boca, spunea: ,Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic". Pentru a putea folosi suferinta spre binele său, omul trebuie să creadă că suferinta are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu întelege. De fapt, cel care întelege si stie cum să suporte suferinta, nu mai suferă.

As spune că suferinta e o realitate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem, o problemă pe care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putintă, dar trebuie să ne plecăm în fata tainei si să folosim suferinta care ne este dată pentru progresul nostru spiritual.

Dacă nu putem să ne întelegem propria suferintă, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi să încercăm să-i ajutăm să-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, căci Domnul ne-a chemat să-I fim colaboratori, să ne ajutăm aproapele. Fără a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne stă în putintă pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi. Să ne gândim la cei patru care l-au adus în fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut să astepte să se întâlnească cu Domnul, dar ei au simtit nevoia să-l aducă pe prietenul lor cât mai repede în fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama că ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut că Domnul o poate face.

Totusi, Domnul nu vindecă mereu. Pe unii îi lasă să sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea că oamenii care suferă sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au căpătat o altă perspectivă asupra vietii si au dobândit unele calităti pe care oamenii scutiti de suferintă ne le pot avea. Suferinta poate fi primită ca un dar, ca o îmbogătire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit să li se întâmple lor. Asta pentru că ei se compară cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie să-si trăiască viata care i-a fost dată. Fiecare are raportul său cu suferinta, fiecare poate câstiga ceva din suferintă. Cred că ceea ce trebuie să ne ajute este constiinta că Dumnezeu îngăduie această suferintă si că ea are un motiv, chiar dacă noi nu-l stim. Această constiintă, sau mai bine zis această încredere, ne ajută să ne purtăm crucea cu seninătate.

Pot să vă asigur că credinta în Dumnezeu ne ajută să suportăm o mare suferintă. Să ne reamintim însă că dacă am suferit, nici nu ne dorim să suferim, pentru că nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Să evităm suferinta dacă putem? Da! Dar să nu fugim de crucea care ne mântuie. Domnul nu ne binecuvântează o asemenea atitudine. Căci Domnul ne cere să ne purtăm fiecare crucea, crucea lepădării de sine însusi. Fără cruce nu este mântuire; mântuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Când trecem printr-o ispită, printr-o boală, printr-o durere, un necaz, ne întâlnim crucea pe care trebuie să o purtăm si ea devine într-adevăr crucea mântuirii noastre.

Să fim convinsi că crucea ne este necesară pentru a ne mântui. Să-I cerem Domnului sănătate si tot ceea ce e bun, dar să-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci când ne este trimisă. Să-I cerem Domnului să ne întărească în credintă pentru a putea face fată tuturor încercărilor care ne vin, să-I cerem Domnului să ne ajute să purtăm cu bucurie suferinta. Sfântul Isaac Sirul spunea: ,Caută un doctor înainte de a fi bolnav si roagă-te înainte de venirea ispitei".

Să ne pregătim să suferim, suferintă fizică sau suferintă morală. Pentru a putea răbda suferinta morală si pentru a putea profita de ea, trebuie însă să ne smerim. Să nu ne tulburăm văzând că suferinta este o realitate pe care nu o putem evita, o problemă pe care nu o putem rezolva, o taină care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne uneste cu Crucea Domnului. Ea este o taină care ne uneste cu suferinta Domnului care avut milă de noi si ne-a mântuit, pentru că ne iubeste. Ea este o taină care ne uneste cu Domnul, care ne iubeste chiar si atunci când ne lasă să suferim si care ne sterge lacrimile atunci când stie că suferim pentru binele nostru.

Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi. Să credem că îngerul nostru păzitor ne însoteste pretutindeni, că Maica Domnului ne ocroteste mereu si la bine si la rău. Să credem că mila Domnului ne însoteste mereu.

“Adevarul e doar o iluzie menita sa-i aline pe cei slabi.”

2008-10-28T19:27:00.002+02:00

Am scris de multe ori despre fericire, m-am intrebat de multe ori ce trebuie sa fac ca sa fiu fericit, m-am plans de atatea ori ca nu sunt fericit, dar aseara am avut o revelatie. Nu, nu a venit Iisus la mine sa ma mangaie pe umar si sa-mi dea sa beau din cupa fericirii. Stiam de mult ca calea cea mai simpla spre fericire e ignoranta. Cea mai simpla cale, si singura pe care o cunosc, si, din pacate, si singura pe care nu pot sa apuc. Am baut demult din antidotul ignorantei, ca sa mai pot sa ma intorc inapoi. Acest vaccin rezista o viata.

Mi-am dat seama de mult ca am multe motive sa fiu fericit, poate mai multe decat ale altora care se considera in sanul lui dumnezeu, si totusi nu sunt fericit. Am multe lucruri pentru care ar trebuii sa fiu trist, dar cele mai multe nu sunt destul de puternice incat sa ma tina trist.

Visez de mult sa-mi iau zborul, sa colid mari si tari, si sa nu ma opresc decat cand trecutul nu va mai putea sa ma ajunga. Si totusi nu ma pot despartii de comforul locurilor cunoscute. Vreau sa imi creasca aripi doar ca sa stiu ca, daca o sa vreau, o sa pot sa zbor.

Nu vreau sa fiu nemuritor, dar vreau sa-mi traiasca numele vesnic.

Acum imi dau seama ca poate singurul motiv pentru care sunt trist, e faptul ca sunt compus din atat de multe parti diferite, care se lupta intre ele pentru a iesi la suprafata. Si in orice lupta curge sange. Asta se intampla in fiecare om, stiu asta, nu ma consider special pentru asta. Doar ca spre deosebire de cei fericiti, eu sunt constient de aceasta lupta, pot sa simt mirosul sangelui, pot sa aud sunetul sabiilor care se cionesc, pot sa aud goarna victoriei, pot sa aud goarna infrangerii, pot sa vad campul plin de lesuri, plin de speranta de partea infrantilor, plin de voiosie de partea celor victoriosi. Pot sa-mi dau seama ca balta in care calc e plina cu sange si cu apa ploilor trecute.

Ploaia nu a mai stropit demult acest loc blestemat. Si totusi in orice desert e soare, si soarele e simbolul belsugului, si soarele e simbolul sperantei, si soarele e simbolul bucuriei. Si in toata aceasta lupta eu nu lupt, lupta doar parti din mine, si ceea ce e sigur, e ca o parte din mine va invinge intotdeauna. “Nu ai cum sa pierzi cand joci singur”. Poate sangele care curge e al meu, poate suferinta mea izvoraste in fiecare lupta, dar stiu ca victoria e intotdeauna a mea, si pe acest camp de lupta eu sunt neumitor si intotdeauna campion.

Si imi dau acuma seama, ca ceea ce simt acum nu e nefericire, fericirea mea izvoraste din acelasi izvor ca si suferinta. Eu nu voi putea sa fiu niciodata fericit atat timp cat nu exista acea suferinta eterna pentru idealuri, pentru ceea ce am fost, pentru ceea ce puteam sa fiu, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce voi fi. Fara aceasta suferinta sunt un ignorant, un nimeni, incapabil sa vada in jurul sau, si care crede ca locul in care sta e intreaga lume. Toate lucrurile care credeam ca ma vor face fericit, sunt in varful unui munte a carui catarare cere multa suferinta. Si cu fiecare pas pe care il fac suferinta sporeste, si sporeste si bucuria ca in ciuda ei inca pot urca, si bucuria ca am spre ce urca. De fiecare data cand ridic privirea, sufar pentru ca mai am atat de mult de urcat, si totusi ma bucur ca nu am ajuns inca acolo. De acolo unde? Cum sa mai fi fericit cand ajungi undeva unde nu mai auzi nici o chemare? Drumul si speranta ca ai unde ajunge e tot ceea ce pot cere pentru a fi fericit in viata asta. Asta e tot ce pot cere de la viata ca sa fiu fericit: un drum lung si plin de capcane, pe care sa stiu ca il pot termina dar pe care stiu ca nu il voi termina niciodata.

M-am bucurat ca am descoperit asta, cum sa nu te bucuri cand afli ca esti fericit? Dar mi-am amintit toata viata mea. Stiam de mult asta, stiam de mult unde trebuie sa ajung, asa ca mi-am ales drumul cel mai lung cu putinta, drumul care dupa fiecare pas are alt pas, care ma asigura ca chiar daca voi ajunge acolo unde credeam ca e sfarstiul sau, voi avea surpriza sa aflu ca acolo e doar inceputul, si care imi va asigura intotdeauna un drum pe care sa continui mai departe.

Sufar si sunt fericit, pacat ca fericirea mea nu arata ca a celorlalti…